Când inima îţi cade
În deznădejde frântă,
Crede să te mai poarte,
El n’ a încetat încă.

Pe cărări neumblate,
Cu grijă te-a condus,
De ce-ar vrea să te lase
Acuma la apus?

Genunchii slabi ţi-i întăreşte,
Când stai jos ca răpus,
Povara ta o cântăreşte,
Te-ajută, te ridica sus.

Şi ca un vultur vei zbura,
Spre înălţimi de har,
Căci aripile ce Ţi-a dat,
Te poartă iar şi iar.